Vâlcea, judeţul unic prin care respiră toată România

De ce îmi place Vâlcea?

Pentru că, atunci când ninge pe Transalpina, merele se înroşesc la Făureşti. Pentru că, atunci când înfloreşte iasomia la Perişani, corcoduşul dă în copt la Şuşani. Pentru că, atunci când rupe ghiocelul la Mădulari, sus, la Boişoara, ninge cu poveşti.

Pentru că la Drăgăşani avem cea mai frumoasă poveste a Toscanei de România, unde drumul urcă, apoi coboară şi iar urcă printre cele mai nobile viţe ale viei româneşti. De ce îmi mai place Vâlcea?

Valcea frumoasăPentru că, dacă nu era Pia Brătianu de la Livezi, nu aveam trei prim-miniştri ai României Moderne şi nici Rege. Dacă nu erau pădurile Cotroceniului de la Guşoeni, nu aveam azi satul Urşi de la Popeşti.

Dacă nu se năştea Mihai Viteazul la Drăgoeşti, nu aveam o unire în avans la 1600. Dacă nu erau Vaideenii, nu aveam implantul de transilvani pe sub munţi. Dacă nu era Vâlcea, unde construiau romanii cea mai lungă linie de fortificaţie a Daciei lui Decebal? Dacă nu erau Ocnele Mari, Burebista mai era primul rege al Europei de Est traco-gete?

Dacă nu erau Făgărăşii de deasupra Câineniului şi Boişoarei, stejarul nu urca pe Cozia până la cota 1.200. Dacă nu era Oltul, cine mai construia, alături de Dumnezeu, defileul de la Cârligul Mic? Dacă nu aveam izvoare mii, de unde mai apăreau peşterile de azi ale acestui colţ al lumii?

cheia3Dacă nu era Mircea cel Bătrân, turiştii nu opreau la Cozia să se roage pentru iubire. Dacă nu era Mălaia, unde aşeza Dumnezeu toate cascadele frumoase ale României? Dacă nu aveam Vlădeştii, pe bancnota de 10 lei nu aveam nici casa românească.

Dacă nu era Brâncoveanu de la Hurezi, azi poate aveam semiluna pe steag şi multe moschei. Dacă nu era lutul de Lungeşti şi Hurezi, noi nu ştiam să-l copiem pe Dumnezeu.

Dacă nu era Poenaru, scriam cu pana probabil, dacă nu erau Amărăştii, Cotoşmanu, Roşiile, nu aveam haiducii demnităţii naţionale. Dacă nu aveam zecile de conace feudale, aristocraţia românească nu producea bonjuriştii de mai apoi, din ’48, nici Bălcescu nu aveam, şi nici imn de stat azi.

Dacă nu era Măciuca, îl mai aveam oare pe sociologul nostru mondial, Drăghicescu? Dacă nu erau Fârtăţeştii, Ianache de la Sorbona se mai năştea? Ierunca de la Lădeşti mai era filosoful nostru de la Europa Liberă?

chei1Dacă nu aveam Matei Basarab, nu-i aşa că nu mai aveam Arnota? Dacă nu aveam Bistriţa, noi nu aveam prima Academie Domnească la Vâlcea. Nici primul tipar, nici prima carte de limbă sfântă. Dacă nu era Govora, nu aveam gramatica limbii poeziei naţionale.

Vâlcea este unicat în România, este produsul pur al istoriei, al cuvintelor, al artelor. La Vâlcea avem cei mai frumoşi munţi din ţară, cu cele mai speculoase chei – Cheile Cheii, Cheile Cernei, Cheile Luncavăţului, Cheile Olăneştiului, Cheile Otăsăului. Sunt Stâncoşii noştri, care au ziduri mai înalte şi mai drepte decât Empire State-ul.

Avem Munţii Lotrului, acolo unde Vulpea Deşertului, locotenentul Rommel, construia Strategica. Avem aerodromul Brătienilor de pe Fratoşteanu, o avem pe Cantacuzino, prinţesa renegată, avem regi care au iubit acest tărâm, pe Maria, doamna României care a iubit Cheile Bistriţei ca pe un Balcik montan.

valea-oltuluiAici, la Vâlcea, s-a născut frumosul. Când toamna vine la Voineasa, la Roeşti se coseşte otava, iar în pădurile de aramă ale Suteştiului, mierlele zburdă ca vara.

Vâlcea, acum, îşi compune dansul viitorului. Începutul a fost mai greu, dar, de la Bălceşti şi până la Titeşti, de la Alunu până la Goleşti, Europa de bun simţ se aşază. Este un judeţ care se redescoperă zi de zi şi care este iubit de cum treci Topologul sau de cum pătrunzi pe la Milostea.

horezuVâlcea de fapt este o Românie în miniatură. Are şi munţi, şi şes, şi ape mari, şi izvoare care cad sălbatic în cascade năzdrăvane, are şi aur, şi sare, şi 2000 de metri de stâncă, dar şi peste 2000 de hectare de grâu. Are şi brad, şi poieni alpine cu oi, dar şi stejari, paltini, sălcii şi
delte cu egrete.

Lună de lună iau la pas acest judeţ şi mereu îl redescopăr, de la cafeaua băută cu câte un prieten în fiecare sat frumos pus de străbuni, până la serile liniştite de sub Capela noastră, protector modelată la vest.

Şi multe mai sunt de notat, dar nu se pot proiecta în scrisuri, ci doar în simţuri…

Mihai IONESCU

Loading...

One comment

  • Nicky

    Citesc aici unul din cele mai frumoase imnuri închinate Vâlcii mele dragi!
    Domnule Ionescu, vă felicit, vă doresc sănătate și izvor neostoit de inspirație!
    Un loviștean din Boișoara.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *