Drumul secret al istoriei, Drumul Cruciadelor, trece prin Nordul Vâlcii
Oficial, este cunoscut drept cel mai controversat drum al prezentului din Ţara Loviştei. Drum electoral, a fost transformat din judeţean în naţional, în anii 2000, că, poate-poate, localnicii vor fi păcăliţi şi se vor lua nişte voturi. Da, este vorba de DN7D, aşa cum apare acum pe hartă. Un indicativ banal, care vine ca o concluzie seacă asupra celui mai frumos şi grandios drum al istoriei din judeţul Vâlcea.
DN 7D avut o faimă mai mare decât Valea Oltului sau Transalpina, acest drum a avut glorie, a cunoscut 2000 de ani de istorie, a fost cel mai important drum al Evului Mediu din această parte de Europă.
Drumul Loviştei s-a născut, de fapt, odată cu primele migraţii preromane, pe când Oltul baricada în Defileu orice culoar de trecere. Este greşit spus, de altfel, că drumul romanilor ar fi Valea Oltului. Prin Defileul Oltului s-a reuşit abia după 1700 tranzitarea, şi asta pentru că au muncit la acest drum austriecii.
Aşadar, Drumul Loviştei este cel folosit de romani în drumul spre Ardeal, mergând pe Berislăveşti – Perişani. Aici au creat şi linia fortificaţiilor din Limes Alutan.
Dar istoria acestui drum continuă masiv după retragerea aureliană, devine artera cavalerilor cruciaţi. Toate cruciadele Europei trec pe aici. De la Câineni şi până la Poiana Perişanilor, acest drum este plin de însemne cruciate, cel mai important fiind cel al crucii malteze. Zeci de bolovani sculptaţi, de morminte, de pietre funerare sunt în toată Loviştea, în Câineni, Titeşti şi Perişani.
Sunt legende cu cavaleri în zale, care au trecut prin acest ţinut. Urmează Povestea Posadei, unde Robert de Anjou primeşte cea mai mare înfrângere, într-una din marile bătălii medievale. După care, Basarab I statorniceşte Ţara Românească şi cea mai lungă dinastie regală a Valahiei.
Drumul Loviştei devine parte a unei anexe a Drumului Mătăsii, comercianţii Apusului, din Imperiul Habsburgic şi din tot Sfântul Imperiu Roman, trec pe aici în drumul spre Orient. Apoi, pe aici, are loc una dintre marile migraţii păstoreşti, atunci când comunităţile ciobanilor ardeleni decid, pentru a scăpa de taxele imperiale, să se retragă la sud de Carpaţi.
Toată Loviştea este recreată de păstori, toate cele cinci comune sunt cu ADN transilvan. Deci acesta este marele drum al Loviştei. Calea de legătură a Ardealului cu Sudul. Drumul, însă, îşi pierde din glorie odată cu apariţia Viei Carolina. Când, în cele din urmă, Defileul Oltului este spart mai jos de Brezoi şi apare actualul drum: Gura Lotrului – Turnu.
Valea Oltului îşi reintră în drepturi, Ţara Loviştei iese de pe axa principală, iar Drumul Loviştei este complet ignorat.
Cum e şi azi, un drum de pământ, folosit doar ca instrument electoral, care, însă, a devenit un deziderat pentru Ion Sandu, pentru Cătălin Daneş şi pentru Ion Nicolae, edilii din Perişani, Titeşti şi Câineni. Aceştia vor să pună din nou coroana, o coroană turistică, pe merit, drumului romanilor, cruciaţilor, caravanelor mătăsii, ciobanilor ardeleni.
Acest drum trebuie asfaltat, CNADNR-ul lui Neaga a rămas cu jumătate de buget necheltuit, în timp ce România mileniului III are un drum naţional de pământ… Şi ce drum! Drumul Istoriei noastre!
Mihai IONESCU
Afirmatia dvs. conform careia „este greşit spus, de altfel, că drumul romanilor ar fi Valea Oltului. Prin Defileul Oltului s-a reuşit abia după 1700 tranzitarea, şi asta pentru că au muncit la acest drum austriecii” este gresita. Romanii au construit un drum in lungul Oltului care mergea in cea mai mare parte pe stanga Oltului (intre Pons Vetus/Caineni si Castra Traiana/Daesti). Dupa retragerea romanilor, drumul nu a mai fost intretinut, astfel ca in timp nu s-a mai putut circula pe el, fiind folosit, din nou, vechiul drum al Lovistei, care ocolea Masivul Cozia pe la est.
Dupa cucerirea Olteniei de catre austrieci, acestia au inceput sa contruiasca un alt drum in lungul defileului sub comanda directa a căpitanului Friedrich Schwantz. Drumul a fost deschis in anul 1719 si purta numele de Via Carolina, dupa numele imparatului Carol al VI-lea. Ceea ce este interesant, este faptul ca austriecii au construit drumul pe partea dreapta a Oltului. Deci, nu au refacut drumul romanilor.
Dupa pacea de la Passarowitz (1739), drumul a fost distrus intentionat din considerente strategice. La sfarsitul secolului al XIX-lea anumite sectoare de drum erau foarte dificil de traversat, atat din cauza neintretinerii, cat si din cauza caderilor de stanci de pe versant.
Ca surse care sustin cele mentionate mai sus, aveti: Ion Conea (1935) cu Tara Lovistei-Geografie istorica si Dumitru Tudor (1942 sau cele 3 editii ulterioare, respectiv 1958, 1968, 1978 ale lucrarii Dacia Romana) etc.
Si eu am stiut ca romanii aufolosit Valea Oltului. Exista un loc numit Masa lui Traian. Daca nu gresesc acum este inundat de apele barajului de la Călimănesti…
Lacul de acumulare Turnu. Calimanestiul e urmatorul, inspre aval. Cat despre Masa lui Traian ea inca se mai vede…ce-i drept, cam 0,5 m atunci cand nivelul lacului e maxim. Este situata in dreptul primului tunel rutier, pe drumul care duce la Manastirea Turnu. Se vede si pe Google Maps: https://www.google.ro/maps/@45.2835145,24.3065862,246m/data=!3m1!1e3?hl=ro
mai exista un astfel de drum, uitat de istorie, drumul lui mihai viteazul (schela – vulcan).
Din cate stiu eu, si acela a fost folosit de catre romani (si probabil mai inainte, de catre daci). Banuiesc ca vorbesti de drumul care trece prin pasul Valcan…
Legat de poze… prima pare facuta in Cheile Argesului (aval de Vidraru), iar ultima pare sa fie in poienita de la sud de Poiana Sulitei (Muntii Lotrului). Cea cu inscriptia in piatra este posibil sa fie chiar din Tara Lovistei. Oricum, am vazut ca pozele dvs. nu au (in general) legatura cu zona de care vorbiti.
Fotografia din stanga sus, cea cu imaginea vaii vazuta de sus Nu este cu DN7D ci este Valea Baiasului, drumul 703M. Acolo, dupa unele calculele, de ex pe kati km. se intindea armata maghiara = cca. 12 km. pe vale 30000 de oameni, din care cca 8000 calare, a avut loc prima parte a Bataliei zisa ” de la Posada”, de fapt batalia a tinut, atentie, 4 zile, timp in care armata maghiara a cautat sa strapunga spre nord pe drumul ce trecea prin padure spre Titesti, apoi pe Valea Boisoarei, loc unde au fost iar hartaniti de armata valaha, Se pare ca regele Carol Robert a reusit sa scape pe valea Boia Mare, 35-40 km. pana in Turnu Rosu. De mentionat ca regele a scapat pentru ca a fost insotit de o anumita garda, formata si din transilvaneni care cunosteau muntele. A fost un mare macel, insa sobolanul nr. 1 a scapat!
Noi le numim drumuri si avem in minte un drum din ziua de azi. La anul 1330 drumurile erau teribil de greu de strabatut fie si cu calul, dar ce sa mai vb de carute! Inaintarea unei armate se baza atat pe iscoade, pe hrana, pe apa, cat si pe … popasuri. Au plecat din Timisoara intr-o zi a lunii septembrie, iar toata luna octombrie si-au petrecut-o pe drum de la Severin la Curtea de Arges. De ce atatea zile? Cu ce viteza marsaluiau pe ora, dar pe zi? De la Curtea de Arges pana la Salatruc * -cca. 33 km. a fost cum a fost, dar din Salatruc pana in Poiana urcusul i-a determinat cu siguranta sa faca tabara. A venit noaptea. A doau zi va fi macel!
Desi sunt din Ratesti, Arges, am colindat in lung si in lat Tara Lovistei – partea „cu pricina”, stanga Oltului, taman pentru ca sunt fript dupa aceasta mare batalie din trairea Neamului Romanesc. Nimic nu va spune internetul, cu siguranta ceva bun cartile, dar adevarata traire o ai doar atunci cand haladuiesti pe acele plaiuri. Am dormit la cei mai simpli oameni, am strabatut vaile, … drumurile nu mai sunt aceleasi, unele nu mai au nici macar acelasi amplasament. Batranii stiu. Acolo a curs mult sange. Eroii nostri morti pe front in 1916 tot pe drumul acela s-au dus la sfanta Datorie! Ziua Romaniei – pentru mine – nu poate fi decat 9 Noiembrie! Atunci a tremurat frunza si ramul, iar Europa a stiut ca fiii dacilor nu au cherit!