Liberalul Victor Giosan propune un Cod Etic pentru societatea românească!

Una din vocile autorizate ale PNL este vâlceanul Victor Giosan. Acesta a dovedit că este acel om care, atunci  când vorbeşte, se tace în jur…

Chiar dacă el nu doreşte, ar trebui să-l promovăm.

Evenimentele din ultimele zile m-au provocat să încerc să-mi limpezesc opiniile privind posibile soluții pentru actuala situație complicată. Recunosc că rândurile de mai jos pot fi prea tehnice, nu foarte originale, și să releve vechi obsesii.

Criza actuală este expresia acută a unei acumulări succesive de eșecuri, mai mari sau mai mici, în ceea ce privește guvernanța publică din România, ceea ce a produs un nivel fără precedent de frustrare, la nivelul societății, și de lipsă de încredere în autoritățile publice și în clasa politică. În mod paradoxal, procesul de degradare s-a accelerat după accesul în Uniunea Europeană. Ceea ce este important în acest moment este identificarea unor soluții la problema esențială: calitatea deplorabilă a guvernanței publice în România, sectorul unde suntem cel mai departe de performanța medie a țărilor membre în Uniunea Europeană.

În opinia mea, pentru îmbunătățirea guvernanței publice se poate acționa pe 3 paliere: 2 în care se poate reglementa formal sau voluntar și unde rolul principal al președintelui este de a fi mediator și, mai ales, garant al implementării acțiunilor convenite, și un alt palier, unde numai societatea civilă, prin instrumentele ei, prin exigența și determinarea ei, poate obține rezultate palpabile.

Un prim palier se referă la reglementări de natură juridică sau de tip voluntar, ce definesc funcționarea partidelor politice și modul de alegere a instituțiilor reprezentative. Aici, acțiunile principale s-ar putea concentra spre:
1) un cod etic al modului de desfășurare a vieții politice, care să cuprindă inclusiv angajamente privind modul în care este înțeleasă imunitatea parlamentară;
2) liberalizarea în continuare a vieții politice, păstrându-se, totuși, un echilibru funcțional între aceasta și stabilitatea guvernării centrale și locale;
3) oferirea de șanse cât mai echilibrate tuturor partidelor politice, prin finanțare publică adecvată, cu două componente: una fixă (în raport cu importanța partidului: locală, regională, națională) și alta variabilă (în funcție de voturile obținute);
4) publicarea finanțărilor private ce depășesc un anumit nivel și interzicerea finanțărilor în natură;
5) sancționarea penală drastică a infracțiunilor de finanțare a partidelor sau a campaniilor electorale;
6) reglementări publice clare privind accesul cât mai echilibrat în mass-media, care să ofere șanse substanțiale și noilor veniți în politică;
7) sistemul electoral trebuie să fie stabil pentru o lungă perioadă de timp. Cred că, în actualul context, un sistem proporțional preferențial este cea mai potrivită opțiune.
8) utilizarea votului prin corespondență la toate tipurile de alegeri, atât pentru cei care locuiesc în străinătate, cât și pentru cei care locuiesc în țară.

Cel de-al doilea palier se referă la managementul sectorului public. Consider că sunt 5 mari direcții de acțiune spre care trebuie îndreptat efortul de schimbare și le exemplific cu un număr limitat de acțiuni:
A) Predictibilitatea, stabilitatea și calitatea cadrului și priorităților de politici publice și de reglementare
1) limitarea voluntară a utilizării ordonanțelor de urgență și a celor obișnuite – deloc sau un număr extrem de limitat;
2) întreaga legislație primară să fie însoțită, obligatoriu, de analiza impactului – aplicarea măcar a legislației existente în acest domeniu;
3) utilizarea, la fundamentarea și finanțarea politicilor publice naționale, a acelorași standarde ca în cazul programelor operaționale și utilizării fondurilor europene.

B) Transparența funcționării sectorului public
1) acces public integral la sistemele informatice de colectare a cheltuielilor detaliate ale tuturor instituțiilor publice din România (până la nivel de școală sau spital) și la cele de management al investițiilor publice – operaționalizarea completă a acestor sisteme;
2) acces integral la contractele publice ce depășesc o anumită valoare;
3) extinderea sistemelor de e-government și reducerea birocrației.

C) Participarea publică la fundamentarea politicilor publice
1) consultări obligatorii cu factorii interesați în procesul de fundamentare a politicilor publice naționale sau locale – publicarea lor obligatorie, prealabil adoptării a acestora;
2) perioade obligatorii de consultare publică (inclusiv on-line) pentru politicile publice și reglementările naționale sau locale, prealabile adoptării acestora. Perioadele respective trebuie să fie între 30 și 90 de zile.

D) Responsabilitatea managerilor executivi (aleși sau numiți, politicieni sau funcționari publici) pentru rezultatele obținute și resursele folosite:
1) generalizarea, în decurs de maxim 3 ani, a bugetării pe bază de rezultate, la nivelul administrației centrale și, în maxim 5 ani, la nivelul celei locale;
2) prezentarea publică și în Parlament/consilii locale de către miniștri, șefi de agenții centrale, primari și președinți de CJ, a unor rapoarte anuale referitoare la obiectivele avute, rezultatele obținute și resursele folosite.

E) Depolitizarea și profesionalizarea funcției publice
1) stabilirea și limitarea funcțiilor de management executiv, în sectorul public, care se numesc politic, în afara celor alese (de exemplu secretarii de stat);
2) criterii de selecție și promovare în funcția publică, pe baza unui sistem detaliat de competențe specifice diferitelor domenii ale administrației publice;
3) stabilirea unor criterii detaliate privind pregătirea și experiența profesională relevantă pentru ocuparea funcțiilor de management în sectorul public;
4) aplicarea completă și imediată a legislației actuale (în special OUG 109) în ceea ce privește managementul celor peste 1000 întreprinderi de stat;
5) salarizarea în funcție de performanță, cu o parte fixă și una variabilă, ponderea acesteia din urmă crescând odată cu poziția în ierarhia funcției publice;
6) instituționalizarea unor sisteme utilizate înainte de 2007, privind formarea unor funcționari publici de elită din rândul tinerilor aflați în interiorul sau în afara funcției publice;
7) stabilirea unui număr fix de înalți funcționari publici, împreună cu criteriile de selecție, promovare și ieșire din corp. Consolidarea semnificativă a rolului și prestigiului acestora.

Al treilea palier se referă la practicile politice. Este nevoie urgentă de re-politizare (re-ideologizare) a partidelor și de democratizare internă a acestora. Acest proces se referă la:
a) Introducerea unor elemente puternice de democrație directă. Aceasta ar însemna alegerea, de către militanți, a liderilor politici la diferite niveluri, la fel și în ceea ce privește adoptarea documentelor programatice, extinderea alegerilor primare pentru desemnarea candidaților la alegerile naționale.
b) Promovarea pluralismului intern, prin posibilitatea existenței unor platforme politice diverse, susținerea acestora prin intermediul unor instrumente diverse: comunicare on-line, fundații, institute. Protecția opiniilor și a platformelor minoritare.
c) Asigurarea accesului militanților la informare, comunicare și decizie politică.
d) Reguli clare de promovare, selecție și asumare a responsabilității a cadrelor politice.

Ce instrumente ar putea fi folosite pentru implementarea reformelor pe primele 2 paliere? În primul rând, acorduri politice între principalele forțe politice, mediate și garantate de președinte, care să cuprindă acțiunile de mai sus și multe altele, cu obiective, rezultate și termene de realizare foarte clare. Societatea civilă va monitoriza modul în care aceste acorduri sunt puse în practică și respectate și va reacționa în consecință.

Astfel de acorduri, care să stabilească politici publice consensuale între principalele forțe politice, sunt necesare cel puțin și în câteva alte domenii: dezvoltarea infrastructurii, educația și cercetarea, sănătatea, inovarea și dezvoltarea tehnologică.

Trebuie subliniat că reformele de mai sus nu influențează politicul, nu doresc să propună o societate a tehnocraților, nu se referă la substanța politicilor publice, la ce dorim să facem, ci numai la forma în care aceste politici publice sunt fundamentate, promovate și implementate.

Toate acestea cer timp, viziune, răbdare, consecvență și extrem de multă voință. Suntem oare în stare de așa ceva noi: cetățeni, ong-iști, politicieni actuali și, mai ales, viitori politicieni?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *