Valea Luncavăţuilui – povestea râului cu nume de neamţ, din Vâlcea
Este singurul râu care se înrudeşte în prenume cu Vaserul din Maramureş. Da, la Vâlcea, avem un râu cu nume german. Şi care a creat legende dar a şi scăldat unul dintre cele mai frumoase colţuri de judeţ, de sus dinspre păstorii ardeleni până jos spre Oltul frumos.
Sunt mai multe versiuni aici, că ar fi fost un nobil din partea germană, dar cea mai sigură teorie se leagă de ciobani transilvani care i-ar fi dat numele de bază: Luncavăţul.
De fapt acolo sus, la peste 2000 de metri pleacă acest râu care spintecă pe jumătate Vâlcea. I s-a spus Vaser, din germaul apă, oltenii i-au zis Vaţer iar valea lui a primit iniţial numele de Lunca Vaţului şi s-a ajuns ulterior la actuala denumire de Luncavăţ.
Există şi o frumoasă legendă a celor doi crai de la munte care s-au iubit pe ascuns şi care din păcate au mâniat pe Zalmoxe probabil, şi au fost despărţiţi – Luncavăţul şi Cerna. Dar şi povestea de iubire a unui păstor de oi şi a fetei unuia dintre ciobani. Tânărul angajat cu simbrie la cioban a fost prins şi a fugit în lume, la fel şi fata iar cei doi ar fi ajuns ape….
În oice caz, Luncavăţul se aruncă de la 2000 de metri printre crestele Parângului, vârful Ursu, desenând cea mai spectaculoasă cavalcadă de chei, torenţi, până a ajunge la Vaideeni. Este o poveste de munte cu brazi, cu stânci, cu ascuzişul haiducilor, cu strunga orilor, cu moara dracilor, acolo unde necuratul îşi scaldă ispitele. Un râu care vine spre a da viaţa în subcarpaţii Vâlcii, poate celor mai frumoase aşezări de mijoc de judeţ.
E oprit în amonte de Vaideeni într-un lac cu molid pe margini şi cu păstrăv zvăpăiat printre unde, apoi o ia la vale cuminte spre Horezu. Luncavăţul a avut acum 100 de ani o tovarăşă de drum, prima linie de mocăniţă din sudul României, de unde lemnele Parângului se duceau spre Olt.
De la Vaideeni, unde scaldă picioarele mioarelor cu rădăcini sibiene se strecoară printre casele mari cu clop tip acoperiş şi se duce spre cetatea lutului – Horezu. Aici, Luncavăţul se învârte printre cei care modelează pământul, desenându-i viaţa de esenţă pur românească.
Tânărul de legendă, Luncavăţul nostru îşi găseşte în cele din urmă mireasă la Măldăreşti. Aici, dincoace de conacul lui Măldar se cunună pe veci cu Luncavicioara, o tânără apă venită şi ea dinspre Parâng dar mai evlaviaosă din fire. Luncavăţul salută curţile boiereşti ale Măldăreştilor şi culele de la muzeu şi apoi pleacă la vale spre domeniilor foştilor boieri Oteşeni. La Oteşani, în comuna lui Ion Dumitrescu, ascultă prima sonată, se joacă apoi cu drumul naţional într-o tarantelă napoletană. Şi tâşneşte apoi pe după biserica de lemn de la Urşi, în tărâmul Popeştilor. Se spune că această comună, pe timpul lui Cuza, dădea Vâlcii cei mai mulţi preoţi cu har, de unde renumele. Luncavăţul priveşte pădurile Cotoşmanului şi râpele de pe malul stâng pline de aluniş ca să termine magistral spre Şirineasa, mersul lui spre Olt.
Nu înainte de trece prin cătunul rudarilor din Băbeni, Slăviteşti, acolo unde, pe vremuri, prinţul Lahovary, stătea în cerdac admirând nopţile de toamnă târzie. Luncavăţul apune spre Olt aşteptând acolo cuminte ca undele sale pline cu poveşti să le împrăştie mai apoi Dunării albastre, mării de margine şi apoi oceanelor lumii.
Iar dacă aici mai adăugăm imaginea cu ţâncii de vară care umblă despuiaţi, după mrene cu mâna pe sub pietre, cu plasa de perdea după peşte, femeile care spală pe maluirle cu humă şi gâştele care se scaldă cu gălăgie de nuntă cu alai, aducem povestea râului cu nume de neamţ în sufletul nostru pur, al copilăriei secrete.
Mihai IONESCU
Cum pleca Luncavatul din Parang?
„Munții Parâng sunt delimitați la vest de Valea Jiului, iar la est de râul Olteț și râul Lotru”
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mun%C8%9Bii_Par%C3%A2ng
mda.
Răsspunsul este dat mai sus, valabil şi pentru cristian irimescu
Munţii Parângului? Prietene, citeşte naibii geografia; confunzi cu munţii Căpăţânii.
Măldar = Maldăr
Prietene…Munţii Căpăţânii fac parte din grupa Parâng. Geografie Judeţ Vâlcea, Clasa a IV. De altfel, ulterior, prietene vei afla că Meridionalii se împart în următoarele grupe: Bucegi, Făgăraş, Parâng şi Retezat-Godeanu. Astfel oricând poţi spune că pârâul Păuşa, de exemplu, prietene, izvorâşte din Munţii Făgăraş, deşi el izvorâşte dintr-o diviziune a acestei grupe, adică din Cozia, prietene!
In aceeasi logica imbatabila, grupa Muntilor Parang, care include si Mtii Capatanii, face parte din Carpatii Sudici (sau Meridionali, dupa cum va place), care sunt o subunitate a Carpatilor Sud-Estici, care sunt subunitate a Carpatilor. Asadar, Luncavatul izvoraste din Carpati, mai exact Carpatii Sudici, grupa Muntilor Parang, partea de Muntii Capatanii. Asadar, nimic gresit in ce spuneti, prieteneste dealtfel, doar inexact.
Ca o completare ca comentariul anterior, voi mai face o precizare. Spuneti de principalele grupe muntoase ale Carpatilor Sudici, care de fapt sunt impartite sistematic de vai transversale, insa omiteti cateva aspecte importante: Grupa Muntilor Parang este de fapt Grupa Muntilor Sureanu-Parang-Lotru. Urmand logica expusa de dvs. mai sus, ar insemna ca putem spune si ca Cibinul izvoraste din Parang (Muntii Cindrel fac totusi parte din aceasta grupa, nu?), insa cred ca i-am supara cam tare cu asemenea ineptie pe vecinii nostrii mai nordici. Luncavatul izvoraste din Muntii Capatanii, asa cum Păușa izvoraste din Muntii Cozia (nimeni nu o sa spuna ca izvoraste din Fagaras). Va recomand sa il cititi pe Vintila Mihailescu, Carpatii Sud-Estici, asta pentru a depasi totusi nivelul informativ propus de dvs. (clasa a IV-a). Si atentie mare la inca un aspect, spuneti de familiile din Vaideeni ca au origini sibiene, dar mai corect ar fi sa spuneti ca sunt la origini Margineni (din zona Jina, mai exact). Sunt niste familii foarte mandre care tin la traditiile lor si din care ma pot mandri ca fac parte. Detaliile fac mereu diferenta intre diletantism si rigurozitate. Textul, dealtfel, este frumos scris, chiar poetic pe alocuri, insa nu va irositi acest talent pe expuneri de geografie si istorie, intrucat devine o spoiala cand poate fi valorificat intr-un mod mult mai adecvat talentul dvs. scriitoricesc.
Frumos spusa povestea/ povestirile.
Domnule Ionescu tot respectul pentru articolele despre frumusetile Valcii…dar din pacate aici ati cam stalcit-o.
Cuvintele care se termina in” -văţ” , au doua origini mult disputate: una slavona, alta geto-daca.
La majoritatea, terminatia „-văţ” vine ca definire si identificare a locului cu denumirea in „-va”, de ex: Dobrova- Dobroveţi-Dobrovăţ, Bucova-Bucoveţi-Bucovăţ. De aceea, chiar si presupusa origine slavona se clatina analizand derivatia terminatiilor, ramanad o singura posibilitate reala: limba geto-daca, stiut fiind faptul ca localitatile getodace aveau denumiri care se terminau in” -dava,”” -va”.
Ar fi util sa corectati aceste presupuneri false de inrudire cu „waserul” german si sa reveniti la matca noastra, romaneasca.
Cu stima.