Buneştii Vâlcii – de la ciobanul Bucur la Icoana Maicii cu Trei Braţe

Paradoxul istoriei face ca în România două localităţi să fi fost întemeiate de acelaşi personaj de legendă. Personajul fiind cioban la bază şi care adeseori mergea cu oile de aici până spre Bărăgan.

Toată lumea ştie istoria Bucureştiului sau mai degrabă faptul că legenda spune că actuala capitală a României a fost la bază locul unde ciobanul Bucur oprea pe timp de iarnă, la marginea Vlăsiei.

Dar nimeni nu s-a întrebat de unde este acest cioban Bucur? Din hrisoavele de la finele secolului al XIV-lea reiese că ciobanul Bucur avea prenumele de Bunea şi provenea din actuala localitate Buneşti. De fapt numele localităţii vâlcene aşezate la 15 kilometri de Râmnicu Vâlcea a preluat numele neamului ciobanului Bucur. De fapt Bunea Bucur era de loc de aici şi căminul său se ştie că era în Buneşti, o comunitate pe atunci restrânsă plină însă de târgoveţi, comercianţi, haiduci şi alte pături sociale.

Buneştiul se afla pe una din cele mai importante rute ale Olteniei de sub munte, drumul care unea Râmnicul domnesc de restul Olteniei, drumul Gorjului.

Se ştie că unul din cele mai mari hanuri din Vâlcea a existat aici până târziu spre începutul veacului al XX-lea iar populaţia de atunci se împărţea în muncitori la minele de sare, măglaşii, ciobanii, agricultorii dar şi pomicultorii. Pentru că de aici plecau spre sud carele cu mere, pere, prune şi sare, la schimb cu cereale.

În schimb la Buneşti, anterior lui Bucur Bunea se spune că avem prima biserică din Vâlcea, la 1227 dar cea mai frumoasă legendă este leagată de Mircea cel Bătrân. Acesta venind să discute cu cei care administrau ocnele de sare privind o formă de contribuţie s-a oprit în dreptul Buneştilor şi a dorit o nouă mănăstire în zonă. Era în perioada imediată Coziei dar voievodul a încetat din viaţă iar lucrările au stagnat. În loc de mănăstire a apărut o bisericuţă dar care a fost sute de ani inima cătunului de pe Dealul Mircii, cum i se spune colinei, după numele marelui voievod. Asta se alătură celor două biserici de lemn de patrimoniu şi icoanei Maicii Domnului cu Trei Mâini.

Azi Buneştiul este una din cele mai frumoase comune ale Vâlcii, aşzeată frumos pe linia subcarpatică. Are case mari boiereşti, curge lin spre Stoeneşti şi priveşte jos spre râul Govorei.

„Cred că dacă m-aş mai naşte odată, la Buneşti aş vrea să fie din nou. Este o comună cu oameni responsabli, cu un  trecut plin de istorie, cu multe legende şi poveşti. Este o comună aflată în sens pozitiv al creşterii, mulţi râmniceni vin sau revin aici pentru a-şi ridica o locuinţă la ţară, cum se spune. Primăria are proeicte de infrastructură şi de sprijinire a celo care vor să investească aici”, spune Viorel Radi, primarul din Buneşti.

Dacă alegi să te opreşti preţ de o clipă la Buneşti, fă-o în dreptul Icoanei Maicii Domnului cu trei braţe. Acolo ar fi fost hanul de demult. Acolo se aud parcă poveştile de altă dată ale târgoveţilor, iubirile interzise şi păcatele dulci…

Mihai IONESCU