Mi-e dor de Crin Antonescu

Nu credeam acum vreo trei ani, că voi ajunge să spun asta. Da, mi-e dor de Crin Antonescu. Într-o ţară în care pedeliştii se duc câte unul la alternanţă cu pesediştii la bulău, într-o ţară, în care Traian Băsescu scoate venin pe Facebook, de parcă ar fi iar la butoane, într-o ţară în care Victor Ponta se ţine de aroganţe, invitând parlamentarii la o ceremonie populist-uselistă, într-o ţară în care Iohannis se află în criogenie, chiar mi-e dor de spiritul, de retorica, de glumele, de fanul AC/DC, Crin Antonescu.

De departe, Antonescu, este personajul care a marcat anul politic 2014, făcând în perioada asta, acum un an, rating la TV, când rupea cea mai monstruosă coliţie USL, o formaţiune creată ca o contrapomdere chipului hâd al lui Traian Băsescu.

Crin a înţeles atunci, că USL nu a fost decât o formaţiune de gherilă care luptase în junglă înrolând tot felul de parveniţi şi penali oportunişti împotriva unui dictator de tipul Mendoza.

Antonescu a ales atunci să anuleze acest act, lâsându-i pe pesedişti să se înfrupte singuri din cadavrul în putrefacţie al unui regim la fel de corupt ca şi cel care abia se instalase. Trist este că Antonescu a fost lucrat elegant şi săseşte fix de oamenii lui şi atunci, este firesc de ce i-a fost scârbă de viaţa politică şi a realizat că nu mai are nicio şansă. Deşi vina lui este mare, din cauza militantismului său de tip gherilă a reuşit să aducă în rândul PNL, uselişti şi nu liberali şi, implicit aceştia l-au ejectat. Că ulterior aceşti uselişti s-au regrupat la Tăriceanu, nu mai are nicio relevanţă.

Însă Crin Antonescu ar fi un bun revenit în politică, exact acum, în contextul unei lipse clare de viziune politică, la toţi liderii. Iar Victor Ponta ar trebnui să aibă un contrabalans, ca în echilibrul de forţe, pe care doar fostul aliat îl poate reda. Iohannis este deja o miză moartă, iar Băsescu este pe făraş, cu toate zbieretele lui de mare lider. Băsescu are soarta lui Năstase iar dacă Victor Ponta se ţine de sârbe cu parfum populist va fi anulat de istorie în foarte scurt timp.

Aşadar este timpul ca Antonescu să reapară pe scenă, mai ales că, până la proba contrarie, este printre singurii politicieni de Liga Naţională care nici măcar nu a fost citat pe la DNA, d-apăi să fie amestecat în vreun dosar de corupţie.

Emisiunile cu Antonescu au făcut totdeauna rating şi este singurul care l-a făcut mat pe Gâdea. Crin are multe clase peste Ponta şi este categoric mult mai vioi şi existent decât un Iohannis. Şi mai mult decât atât, este singurul om care atunci când a spus ceva, s-a ţinut de cuvânt. Demisia lui în direct şi promisunea că va sta departe de scena politicii. Cred că a fost un lucru bun, pentru că anul trecut pe vremea asta, Crin era urât de uselişti şi apluadat de liberalii autentici.

Plecarea lui într-un moment de tensiune emoţională nu a făcut decât să dea drumul unor supape. A fost Crin uselistul şi Crin liberalul, două figuri antitetice, acum rămâne să sperăm că la un moment dat va apărea sinteza. Şi sunt convins că domnul Antonescu nu a jucat ultima sa carte politică. Un personaj cu atâta charismă şi cu atât spirit, cu un mare fler politic nu are cum să dispară ireversibil.

E momentul deci ca exilul lui Antonescu să se încheie şi să revină, scena politică actuală e prea pustie şi destul de mediocră fără fostul lider al PNL.

Şi mai este ceva, faţă de lenea aproape viscerală a lui Iohannis de a face politică, domnul Antonescu are exact pe dos, este născut pentru a fi viu, chiar şi dacă este retras politic, într-un triaj oarecare. Să sperăm că nu pentru a deveni piesă de muzeu şi doar pentru un update.

Mihai IONESCU