Colmarul este Labirintul Crăciunului, orașul în care ”trăiesc laolaltă” cele mai nerostite dorințe

Colmarul pentru mine se află depozitat în aceeași cutie de valori a lumii, alături de Brugges, Gent, Amsterdam, Colmarul fiind un oraș miunune, cu multă magie. Fiind Alsacia toată, fiind orașul cu povești, orașul de poveste, orașul care, acum de Crăciun este pur și simplu, orașul elfilor.

Nu, nu Strasbourgul este capitala Crăciunului. Colmarul este Nașterea Crăciunului. Nici nu știi exact la care casă să te uiți mai întâi. La aia din spate cu ursuleți, la aia cu luminițe roșii, la orașul de turtă dulce (definiția unei minunate vrăjitoare). Un oraș în care Hănsel și Gretel s-ar fi îndopat non stop până deveneau uriași și o dovedeau pe vrăjitoarea rea, nu cea minunată. Pentru că da, Colmarul este tot și Totul!

Este basmul în care ne iubim, în care spunem poezii, în care ne atingem ochii, ne mângâim obrajii, părul, sufletul. Orașul în care jucăm ștotronul vieții. În care mâncăm bomboane și ciocolată, în care ne zbenguim, ne smotocim. În care dansăm, în care facem toate nefăcutele. În care am întâlnit fiecare simetricul nostru, dar mult mai îndrăzneț.

Colmarul de Crăciun este orașul în care ne pierdem vârstele, ne cresc aripi de îngeri, ne alăturăm magiilor din noaptea Nașterii și prindem hârtii colorate în destinul nostru. Colorăm viața. Colmarul este o beție. Cu vin fiert, cu miros de scorțișoară, cu carusel. Nu ai cum să nu închizi ochii și să îți amintești cele mai nerostite dorințe și să nu le vezi cum se desenează singure pe cer.

De la Mica Veneție, pe toate străzile, peste toate canalele, prin toți pomii sunt lumini. Casele alsaciene care tot timpul anului tac, moțăie, tac cuminți, par adormite, acum se trezesc, sar ca nebunele prin oraș, au muzici, au forță, au viață. Casele alsaciene pentru asta au fost construite.

Am intrat în Colmar ca într-un labirint de Crăciun. Nu am reușit să ies prima dată, am nimerit în alte zone, alte străzi, alt timp. Apoi am revenit prin spatele catedralei mari și iar am trecut peste canale și din nou am ajuns în centru. Greu am reușit să ies din acest superb labirint al Crăciunului. Al orașul de turtă dulce. Al caselor alsaciene care au prin viață.

Liviu POPESCU