Nu am să merg la Balul Primăriei Râmnicului şi iată de ce….

Asta nu înseamnă că nu e de apreciat gestul primarului Gutău, care, dincolo de criticile mai mult sau mai puţin justificate, este unul dintre cei mai buni edili pe care i-a avut oraşul ăsta în 30 de ani (mă refer la investiţii în infrastructură). Că se puteau face mai multe, că sunt alţii mai buni, vom vedea din 2020, după alegeri.

Gestul meu are legătură directă însă cu Mediocraţia care stăpâneşte instituţiile vâlcene şi faptul că nu vreau să le mai văd portretele mobile în astfel de evenimente. Acum 2 ani, la ora 23, Balul Primăriei s-a transformat într-o Manelo-Petrecere, dezgustabilă, în care am văzut funcţionăresele şi funcţionărăşii Râmnicului, dând din dosuri şi flendurind burţile, de parcă erau la o nuntă la Paradis sau alte cristaluri de periferie de Râmnic, pe ritmuri de Adi de la Vâlcea şi alte şlăgăre virile ale momentului.

Aceeaşi faună pe care am văzut-o părăsind concertul lui Bregovic, din zona VIP, după ce se scălâmbăiaseră la ritmurile orientale ale Elenei Gheorghe. Indivizi pentru care jazz-ul, opera sau blues-ul sunt producţii ale anomaliilor meteo de pe Saturn sau Venus.

Sunt multe alte motive, care m-au determinat să iau decizia de a-mi spune că locul meu nu este la un astfel de eveniment. Păcat de locaţie, păcat de această tipologie urbană, de parveniţi, de slujbaşi de stat, pe bază de partid şi loialităţi. Un oraş pe care aceştia nu l-au înţeles şi nu au ştiut să-l gestioneze în deconcentratele pe care le administrează.  Râmnicul putea fi altfel, altceva, altcândva…

Nu am pretenţia ca Râmnicul să fie o Vienă dar parcă nu doresc atâta mediocritate şi ipocrizie adunată la un loc. Nu vreau să văd o nuntă de fiţe antroporfe, hlizeli mărunte, indivizi care mânâncă ouă de vrăbiuţă şi somon colet, (asta fiindcă au ştiut în viaţa să joace cartea scamelor şi a pupatului în dos a şefilor momentului), într-un oraş care ar fi putut oferi mai multe în acest secol decât asemenea persoane.

În 11 ani de presă, îi cunosc aproape pe toţi. Cei 100 de vectori administrativi ai Râmnicului care, cu mici excepţii, sunt inşi fără substanţă, forme fără fond, filfizoni de lojă, exponate ale unui cretacic târziu, cu mărgele şi costume de Mall, dar cu puţine cărţi în casă. Nu pot face parte din această gloată de elită. Nu am pretenţii că aş fi eu o somitate sau un reper moral şi aristocratic, dar mă respect şi între a urmări pe Netflix un film bun de sâmbătă seara sau a face conversaţie falsă la o astfel de paranghelie, mă înclin spre terasa mea liniştită de la Mihăeşti. Îmi pare rău, că nu am putut face eu mai mult pentru acest oraş şi judeţ, prin prisma condeiului, deşi mă străduiesc să-l aşez pe hartă, în punctele lui pozitive.

Dar ei, cei care sunt acolo, de o viată, rotindu-se pe funcţii,  sunt responsabili pentru că la Râmnicu Vâlcea, avem unul dintre cele mai mici salarii din ţară.

Este opinia mea şi nu o recomandare, nu mă erijez în a oferi indicaţii şi îmi cer scuze celor câţiva prieteni care sunt atât de puţini în gloata respectivă, încât se diluează în marea masă anostă a „elitelor Râmnicului”.

Liviu POPESCU