Un drum ignorat de 27 ani uneşte Râmnicul cu Argeşul, parcurgând 13 kilometri printr-o zonă spectaculoasă

Puţină lume ştie că, de la Râmnicu Vâlcea până în judeţul Argeş, sunt,  din punct de vedere rutier, doar 13 kilometri, pe un drum care, pe hartă, e trecut ca fiind judeţean. În realitate, drumul este unul uitat, distrus şi ignorat de mai bine de 27 de ani.

Un drum absolut fabulos care traversează dealurile estice, în serpentine frumoase, taie păduri şi zone pe care rar le vezi altundeva, face o punte între localităţi, oameni, judeţe…. Şi asta, prin Runcu.

De fapt, de la Râmnicu Vâlcea şi până la Runcu nu sunt decât 9 kilometri. Iar de la Runcu şi până la limita teritorială a judeţului mai sunt doar 4 kilometri. Dar ce drum! Sau ce nedrum!

Dealurile întinse ca nişte pliuri ale pământului pe care se zbenguie fascinant păduri de livezi, asta vezi pe acest drum. Este o mare de meri şi de peri care iubesc soarele pe tot arhipelagul de la marginea de est a judeţului.

Valea Babii, un sat care străjuieşte graniţa judeţului, se termină într-o pădure de salcâmi şi pe buza unui islaz care are primăvara plină de păpădii, ca un covor de aprilie, luat direct din poveştile străvechi ale valahilor care s-au retras aici din calea invaziilor barbare.

Pentru că Runcu este crescut odată cu Râmnicul, el a fost locul de adăpost al celor de jos, atunci când vremurile erau vitrege acolo. În scrierile vechi, se spune că purta chiar numele Râmnicul de Sus. Pentru că, acum câteva veacuri, primii care au construit case şi biserici în inima pădurii au fost refugiaţii din Râmnicul asediat de păgâni.

Unii au rămas şi au construit o aşezare. O aşezare care stă deasupra Râmnicului, la o aruncătură de băţ de municipiul nostru. De aici, drumul merge printr-o pădure cuminte de fag până dincolo la Cepari. Adică în Argeş, spre Valea Topologului. La nici 12 kilometri de Curtea de Argeş.

O trecere secretă parcă, de care nimeni nu a auzit în afara localnicilor. Pe hartă, aşa cum am spus, este trecută drept drum judeţean – DJ 703 F. Are asfalt până la 1 kilometru de satul Valea Babii. De aici, 4 kilometri până la limita cu Argeşul, este drum de pământ. Pe unde, din păcate, nu se poate trece, decât la limită, doar cu maşini de teren, iar când plouă, deloc.

Autorităţile locale au anunţat de zeci de ori ce ar însemna un proiect de legătură rutieră pe aici. Dar nimeni nu a ascultat. Runcu a fost vitregit mereu, văzut ca o anexă, ca o localitate care nu există, prea mică pentru a fi băgată în seamă. Ironic şi trist, adăpostul de altădată al râmnicenilor e uitat şi lăsat în anonimat, deşi aici ar putea renaşte un altfel de turism, ar putea deveni azi oaza rezidenţială a Râmnicului şi un culoar de agrement pentru cei care vor să tranziteze spre Argeş… Asta, dacă s-ar fi turnat 1 kilometru de asfalt pe an… 4 kilometri ar fi fost de mult circulabili…

Am fost azi pe acest drum. Este unic în felul lui. Unic de frumos, unic de abandonat, unic de util, cea mai scurtă distanţă, de fapt, între Râmnicu Vâlcea şi Curtea de Argeş. În tot acest timp, traficul pe DN7 este unul infernal.

Dar contează pentru cineva? Exact cum scriam deunăzi într-o postare, atunci când vom fi conştienţi de miracolul Vâlcii, de unicitatea acestui judeţ în ceea ce posedă, vom fi bogaţi. Până atunci, vom rămâne doar săracii bogaţi ai României…

Liviu POPESCU

Loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *