3 mai 2020. Ziua libertaţii presei aservite
Libertatea presei este o iluzie. Presa de azi se aruncă fie în tabloid, fie în aservire politică. Nu mai există presă independentă. Deja se mulează după gradul de (sub)cultură al cititorilor.
În anii 90, aveam încă o naţiune de substanţă. Un popor care deşi ieşise din dictatură, avea un alt grad de analiză, de aşteptări, de exigenţe. Tâmpenia lui Cristoiu cu găina care naşte pui vii a fost reclamată la nivel naţional drept o sfidare a bunului simţ, a gradului de inteligenţă, Tabloidul lui Cristoiu s-a născut cu un eşec dar a avut bătaie lungă. Dacă azi, s-ar scrie un articol despre o găină care naşte pui vii şi, beneficiind de tehnologie, poţi adăuga şi poze cu momentul facerii, cel puţin 40% din cititori ar spune că aşa e.
Pentru că azi presa nu mai are credibilitate. Dar este în schimb cel mai bun fenomen de manipulare. Funcţie de banii care i se oferă combustie. Nu există presă de dreapta sau de stânga. Există o presă care primeşte finanţare dintr-o direcţie sau din alta. Fundaţii sau ONG-uri, oameni de afaceri ştiu că dacă excită creierele unei societăţi, pot avea un succes garantat, dacă duc o luptă împotriva PSD. Dar şi invers, Dacă mergi pe idei simpliste, picurate cu pipeta Antenelor, poţi face din PSD, o opţiune politică.. Asta ca exemplu de presă politică.
Simţul civic nu există de la sine, în format de stradă. El trebuie gâdilat. Trebuie ambalat frumos şi aruncat prin presă. Presa a devenit un instrument, o unealtă, pusă în slujba celor interesaţi să obţină ceva. Putere, influenţă, bani. Presa este aservită politic şi financiar.
Anchete? Investigaţii? Hai să ne amuzăm. Ceea ce se numesc azi, anchete sau investigaţii, sunt pur şi simplu linşaje media. Funcţie de cine dă sau nu sare cu banul. Ai boală pe Buican, Gutău, Rădulescu, Iohannis, PSD, PNL., pe Barna? Nu au sărit cu banu? Nu ţi-au rezolvat vreo afacere undeva, nu ţi-au deschis trezoeria, păi e linşat! Fiecare are ceva de ascuns în dosar. Dacă e pesedist, cu atât mai mult şi mai bine şi mai lesne..
Presa aservită este o presă mercenară. Un fel de John Wick, care este căutată scurt, la ceas de seară şi negocierea are loc cu cărămida pe masă. Dacă azi citeşti un articol critic la un personaj al zilei, un om de afaceri, un lider politic, nu te întreba dacă sunt reale acuzaţiile, se prea poate să fie, nimeni nu e înger. Întreabă-te cât costă articolul? Cu cât este mai detaliat, cu atât este mai bine plătit. Ciupiturile sunt doar avertismente, un fel de hărţurie cu tentă. .
Presa liberă dacă mai avem de a face cu aşa ceva este presa de ştiri. A agenţiilor de presă. Dar şi aici, poate interveni, financiarul. Un ziar quality nu se vinde, nu face trafic, ştirile sunt lipsite de culoare şi atunci apare nevoia motivaţional-finaciară. Şi se pot cenzura evenimentele. Dacă face unul ceva bun, presa de ştiri este rugată/plătită să tacă. Asta dacă nu se caută o ştire negativă pe domeniu, cu personajul cu pricina.
Presa este liberă să-şi aleagă în schimb sponsorii, dacă tot vorbim de libertăţile presei. Depinde cât vrea să câştige. Care sunt mai graşi, care sunt constanţi?. Poţi fi haiduc şi să iei acum mult şi apoi să te readaptezi, poţi să fii modest şi să iei cu ţârâita dar constant. Acum depinde ce vrei de la viaţă. Tu presă, tu jurnalist. Dacă vrei bani de o ciorbă sau de Audi.
. Diferenţa însă între mercenarii din filmele cu John Wick şi jurnaliştii de azi este mare. În filme există principii şi există respect între mercenari, între juraniştii mercenari nu există respect şi principii. Toţi pândesc pe ceilalţi. Cu cine? Cu cât? Pentru cine? Există o urâ organică între mercenarii de presă. Fiecăruia i se pare că celălalt primeşte mai mult pentru cauză!
Cine sunt victime în acest marasm al libertăţii presei? Fraierii, cititorii, mulţimea de prostovani de pe facebook care se încolonează frumos în spatele unui justiţiar, unui vector, unui mare jurnalist, unui trust de presă. Şi crede ca bovinul că tot ce spune ăla acolo e real. Sau dimpotrivă, isterizează aplaudacii celuilalt. Presa doar aruncă otrava, plătită de cei din spate. Presa creează azi convulsiile, vacarmul. isteria. În detrimentul adevărului. De fapt ăsta este rezultatul care se cere din culise.. „Petele” unui potentat al zilei sau dispară în acest vacarm.
Dacă citiţi pe undeva despre un mare salvator care va aduce lapte şi miere, candidat la preşedinţie, primărie, consilii, partid care vine cu elixirul bogăţiei, să ştiţi că în spate sunt doar bani, mai ales dacă totul este însoţit de o critică acerbă a celorlalţi.. Când citiţi în presă ceva de genul „Eu sunt frumosul şi alălalt e urâtul”, se traduce în bani frumoşi pe care jurnaliştii îi primesc pentru asta..
Aşa se face presă azi. De ce? De lăcomie, de frustare, de orice. Evident există şi excepţii. Dar astea sunt 1 din 10. Adică, o diluare totală în marea masă de „libertăţi aservite”.
Vreţi un exemplu de ipocrizie şi demogogie la marii jurnalişti? Acum trei luni, trecuse de parlament o lege care prevede scutirea de impozit a ziariştilor. Nu mai puţin de 10 mari nume, acei analişti care defilează pe la televiziuni protestau că asta este o mită mascată primită de la parlamentari.. Azi se vorbeşte de faptul că Guvernul va aloca bani presei pentru comunicatele cu Covidul.. Marii corifei tac. Mai mult se gudură pe lângă guvern că ei sunt mai frumoşi, mai deştepti decât alţii…Mita de la guvern e mai gustoasă decât mita de la parlament.
Cam astea este Libertatea presei. De azi. Libertatea de a-ţi alege sponsorii…
Liviu POPESCU
